﻿CONVORBIRI LITERARE
PE MALUL MĂREI.
	(Urmare),
IX.
Fost`ați v`odată in Englitera?
Dacă n`ați fostu, nu veduceți! – Adese ori vi s`a itămplatu să intălniți in călătorii chipuri ciudate, care se deosebescu cu totul de ceilalți oameni, atăt prin figură căt și prin maniere, ființe tăcute, ințepenite, comice și comode care-și inchipuescu că lumea și oamenii sunt făcute numai pentru densele, care, sau nu te onorează nici cu unu cuventu, sau cănd iți vorbescu te facu să suferi supliciuri, figure a cărora vedere te face să casci de uritu, ori să te infuriezi, intr`unu cuventu – Engleji ! Inchipuiți-ve acum o țară intreagă, locuitp numai de asemene ființe ! D`aceea nu ve duceți in țara acestor oameni !  Dacă  te  impingu interesele,  și-ți place s`audi vuindu mașinele, să resufli aburi și fumu,  du-te; ear dacă ești ca mine fiul unei țeri meridionale, născutu sub unu ceru limpede și albastru deprinsu,  nu la vuetul mașineilor, ci la sunetul talangelor, nu te dce !
	Cum ajungi la Londra, spune rămasu bunu inulțămirei sufletesci – cerul’se schimbă, coloarea albastră se preface in coloare sură-cafenie care te face să te indoesci că mai este ceva dincolo.  Și dacă din intămpplare vre unu puncyu albastru se vede căteodată la orizontu,  de  indată  se ridică de pe pămentu vre  unu balauru de fumu din gura unei mașine și-lu astupă, ca nu cumva să se puie vre unu omu  pe visuri și să uite a lucra la mașinele din fabrice.  Peste totu locul mașine, pe pămentu,  pe apă, pe sub pămentu,    pe sub apă,  pe deasupra caselor . . . . sunt atatea mașinei, incăt; ți se pare că și oamenii sunt fabricați in ele. De mergi in citty din Londra  te convingi că așa trebue să fie, căci sufletul nu găsesci in ei.  Ei se mișcă cu răpejunea mașinelor fără ca unul să-și bată capul de altul; toți fugu, mii și mii, toți aleargă după trebi și interese; individul se perde cu totul in această goană grozavă. 
